Hipnoza ericksoniana

Codul deontologic al profesiei de psiholog

https://www.istt.ro/documente/CODUL-DEONTOLOGIC.pdf

CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESIEI DE PSIHOLOG CU DREPT DE LIBERA PRACTICA

Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică este elaborat în acord cu dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului, care a fost adoptată la 10 decembrie 1948, prin Rezoluția 217 A în cadrul celei de a III-a sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite și cu prevederile Constituției României, republicată. Orice prevedere a acestuia se interpretează în spiritul și litera celor două acte fundamentale.

Profesia de psiholog cu drept de liberă practică este o profesie liberă și independentă, a cărui statut în România este reglementat prin Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România.

Psihologii sunt singurii furnizori de servicii psihologice în condițiile stabilite prin lege de către Parlamentul României. Serviciile psihologice sunt parte integrantă a serviciilor de sănătate, iar accesul cetățenilor la acestea este garantat prin Constituția României, republicată, și convențiile internaționale în care România este parte semnatară. Evaluarea psihologică este benefică oamenilor, pentru asigurarea sănătății umane, fiind necesară și utilă în cunoașterea, aprecierea și asigurarea sănătății omului, pentru stabilirea limitelor și condițiilor intervenției psihologice.

Prezentul cod deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică reprezintă actul administrativ cu caracter normativ, unic și general, care reglementează normele generale de deontologie și de disciplină, aplicabile în exercitarea profesiei de psiholog. Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică se interpretează numai în corelație cu celelalte prevederi din actele cu caracter normativ adoptate de către forurile de conducere ale Colegiului Psihologilor din România.

Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică a fost elaborat cu respectarea prevederilor din documentul “Valorile comune profesiilor liberale în Uniunea Europeană”, aprobat de către Consiliul European al Profesiilor Liberale – CEPLIS. De asemenea, Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică este în acord cu principiile etice minime elaborate de către EFPA – Federația Europeană a Asociațiilor Psihologilor, cu privire la respectul pentru drepturile și demnitatea persoanei, competența, responsabilitatea și integritatea profesională.

Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică este în acord cu prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, precum și cu prevederile Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne.

Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică cuprinde valorile și standardele profesionale raportate la exigențele morale ale profesiei de psiholog – principii deontologice, exprimate prin reguli de conduită profesională cu caracter obligatoriu sau cu valoare de recomandare. Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică cuprinde, de asemenea, reglementarea principalelor abateri disciplinare în profesia de psiholog.

Imposibilitatea de a demonstra culpa profesională a psihologului atrage inadmisibilitatea sancționării disciplinare a acestuia.

CAPITOLUL I
Explicația unor termeni

În înțelesul prezentului act, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) lege – Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România;

b) norme - Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 788/2005, cu completările ulterioare;

c) psiholog – psiholog cu drept de liberă practică, atestat în condițiile legii;

d) confraternitate – ansamblul relațiilor stabilite între membrii Colegiului Psihologilor din România, precum și între aceștia și psihologii recunoscuți din statele membre ale Uniunii Europene, termen consacrat în legislația specifică din statele membre ale Uniunii Europene;

e) Colegiul – organizația profesională “Colegiul Psihologilor din România”, având calitatea de autoritate română competentă pentru profesia de psiholog;

f) codul deontologic – Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;

g) metodele și tehnicile de evaluare și asistența psihologică – instrumente profesionale specifice psihologului, utilizate pentru desfășurarea activităților psihologice prevăzute la art. 5 din lege;

h) abatere disciplinară – fapta, în legătură cu activitatea profesională, constând într-o acțiune sau o inacțiune, săvârșită cu intenție de către psiholog, prin care acesta a încălcat normele deontologice și de disciplină, ca diferență între valoarea-limită admisă și comportamentul profesional constatat, individualizată potrivit dispozițiilor cap. VII din prezentul cod deontologic;

i) beneficiar – persoana evaluată psihologic, beneficiar direct;

j) beneficiar contractual – persoana fizică sau juridică ce contractează serviciile psihologice;

k) secretul profesional – atitudine profesională obligatorie a psihologului care constă în nedivulgarea datelor și informațiilor referitoare la modul de gestionare a metodelor și tehnicilor de evaluare și asistență psihologică utilizate într-un caz concret, precum și la modalitatea profesională de obținere a concluziilor psihologice;

l) confidențialitatea – atitudine profesională obligatorie a psihologului care constă în nedivulgarea datelor și informațiilor despre care a luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor profesionale, în condițiile legii. Psihologul nu poate depune mărturie cu privire la faptele și împrejurările de care a luat cunoștință în exercițiul profesiei, fără încuviințarea persoanei sau a entității față de care este obligat să păstreze confidențialitatea, în condițiile legii;

m) excepții privind secretul profesional și confidențialitatea-transmiterea către terți a informațiilor care nu conțin niciun nume concret, niciun detaliu, ci permit doar o descriere în termeni generali a unui act profesional nu face parte din secretul profesional sau din confidențialitatea actului profesional. Fac excepție de la obligația păstrării secretului profesional sau a confidențialității cazurile în care dezvăluirea datelor și informațiilor este solicitată de către instanța de judecată, de o comisie parlamentară de anchetă sau de către Comisia de deontologie și disciplină a Colegiului; în cazul informării reprezentanților legali sau a autorității tutelare pentru copiii minori, în interesul superior al acestora, sau când, prin lege, se prevede în mod expres obligația profesionistului de a dezvălui secretul profesional sau datele și informațiile confidențiale;

n) situație de urgență – orice situație care în raport cu condițiile psihologice prezente necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare și necesită o intervenție specializată grabnică.

CAPITOLUL II
Misiunea psihologului. Scopul și rolul profesiei de psiholog

Art. 2. -

(1) Psihologul studiază comportamentul uman, procesele mentale și investighează probleme psihologice din domeniul sănătății, educației, justiției, organizațiilor, muncii, ordinii publice și siguranței naționale, precum și din celelalte domenii de activitate, stabilind un psihodiagnostic și/sau recomandând căi psihologice de soluționare a problemelor diagnosticate.

(2) Psihologul concepe și efectuează experimente și observații pentru a analiza caracteristicile psihologice ale oamenilor și animalelor și pentru a implementa strategii de intervenție.

(3) Psihologul analizează influențele eredității, mediului, educației sau a altor factori, asupra psihicului indivizilor.

(4) Psihologul desfășoară activități de psihodiagnostic, consiliere psihologică, psihoterapie și activități de dezvoltare personală pentru prevenirea tulburărilor emoționale și de personalitate, precum și a fenomenelor de inadaptare la mediul social și profesional, în vederea optimizării existenței umane.

(5) Psihologul elaborează și aplică metode și tehnici de evaluare și asistență psihologică pentru măsurarea inteligenței, abilităților, aptitudinilor și a altor caracteristici psihoumane, interpretează datele obținute, stabilește psihodiagnosticul, prognoza și înaintează recomandările pe care le consideră necesare, după caz.

(6) Psihologul realizează evaluări și intervenții specifice și în domeniile: psihodiagnoză și tratamentul bolilor/deficiențelor mentale, selecția, consilierea și orientarea ocupațională și profesională, educația și formarea profesională continuă a adulților, educația, consilierea școlară și dezvoltarea socială a copiilor și adolescenților, psihopedagogia specială, psihologia organizațiilor militare, delincvența juvenilă, evaluarea psihologică judiciară și/sau expertiza psihologică.

Art. 3. -

Intervențiile psihologice de consiliere și psihoterapie au caracterul unor obligații de mijloace, iar nu de rezultat, psihologii fiind obligați să întreprindă toate demersurile în vederea soluționării problemelor psihologice constatate, raportate la timpul alocat ședințelor psihologice, însă nu pot și nu trebuie să garanteze soluționarea acestora.

CAPITOLUL III
Natura și obiectivele codului deontologic

Art. 4. -

(1) Codul deontologic este menit să garanteze, prin acceptarea liber-consimțită, buna îndeplinire de către psiholog a misiunii sale, recunoscută ca fiind indispensabilă pentru buna funcționare a relațiilor profesionale dintre psihologi și beneficiarii serviciilor psihologice, dar și a altor relații sociale.

(2) Nerespectarea prevederilor obligatorii de către psihologi atrage răspunderea disciplinară a acestora și, în ultimă instanță, aplicarea unei sancțiuni disciplinare, după caz.

(3) Prezentul cod deontologic nu poate constitui cadru normativ pentru tragerea la răspundere penală, civilă sau administrativă a psihologilor, însă reprezintă singurul act cu caracter normativ pe baza căruia poate fi apreciată răspunderea disciplinară a psihologului.

(4) Prezentul cod deontologic poate fi utilizat atât de către psihologi, cât și de către beneficiarii serviciilor psihologice, în vederea apărării drepturilor și intereselor acestora.

(5) Psihologii au dreptul ca în cadrul formelor lor de asociere să adopte și alte coduri deontologice specifice, cu caracter intern în cadrul asociațiilor, prin care însă nu se poate deroga de la prevederile prezentului act, acestea neputând fi utilizate în apărarea drepturilor și intereselor lor, în procedura răspunderii disciplinare.

CAPITOLUL IV
Aplicarea codului deontologic

Art. 5. -

(1) Prezentul cod deontologic se aplică pe teritoriul României pentru toate serviciile psihologice furnizate, indiferent de cetățenia psihologului.

(2) Prezentul cod deontologic este aplicabil inclusiv pe navele și aeronavele sub pavilion românesc, precum și psihologilor români care activează în misiunile diplomatice, comerciale și militare ale României din afara teritoriului național, după caz.

(3) Prezentul cod deontologic se aplică atât în domeniul public, cât și în domeniul privat, având prioritate în aprecierea răspunderii disciplinare a psihologilor.

(4) Stabilirea răspunderii administrative a psihologului salariat/numit în funcție este precedată întotdeauna de stabilirea răspunderii disciplinare, realizate pe baza codului deontologic de către Comisia de deontologie și disciplină, la propunerea comisiilor aplicative, precum și de către celelalte foruri de conducere ale Colegiului, după caz.

CAPITOLUL V
Principiile fundamentale în exercitarea profesiei de psiholog

Art. 6. -

(1) Principiile fundamentale în exercitarea profesiei de psiholog, denumite și principii deontologice, au caracter etic profesional, acestea reprezentând prevederi obligatorii sau recomandări pentru comportamentul și atitudinea psihologilor în exercitarea actului profesional.

(2) Aprecierea în contextul activității profesionale și sociale publice a faptelor psihologilor se realizează potrivit dispozițiilor prezentului cod deontologic, legii și normelor, precum și altor acte cu caracter normativ aprobate de către forurile de conducere ale Colegiului.

SECȚIUNEA 1
Principiul competenței, specializării și integrității profesionale

Art. 7. -

(1) Profesia de psiholog se exercită în baza atestatului de liberă practică, potrivit treptelor de specializare și specialităților profesionale, atestate de către Colegiu, raportate la competențele profesionale reglementate.

(2) Profesia de psiholog se exercită prin una dintre formele de exercitare a profesiei de psiholog, înregistrate în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România, partea a II-a, în România neputând exista mai multe standarde de calitate în serviciile psihologice. Standardele de calitate în serviciile psihologice se stabilesc de către Colegiu, în condițiile legii.

(3) Psihologii acționează profesional și reprezintă corpul profesional al psihologilor cu respect, demnitate și onestitate.

(4) Între psihologi și beneficiarii serviciilor psihologice relațiile sunt bazate pe onestitate, probitate și spirit de dreptate, astfel încrederea nu este pusă sub semnul îndoielii.

(5) Psihologii nu pot utiliza metodele și tehnicile de evaluare și asistență psihologică ca instrument de represiune politică și socială. De asemenea este interzisă utilizarea oamenilor în calitate de subiecți de experimentare, fără acordul prealabil scris al acestora.

SECȚIUNEA a 2-a
Principiul responsabilității științifice și profesionale

Art. 8. -

(1) Psihologii au obligația să se asigure că metodele și tehnicile de evaluare și asistență psihologică pe care le utilizează sunt adecvate obiectivelor serviciilor psihologice ce urmează să le presteze către beneficiari.

(2) Psihologii au obligația să utilizeze metodele și tehnicile de evaluare și asistență psihologică potrivit instrucțiunilor de utilizate puse la dispoziție de către producător sau distribuitor, cu avizul Colegiului, astfel încât să nu pună în pericol viața, precum și integritatea fizică și psihică a beneficiarilor.

(3) Psihologii au obligația să se asigure ca metodele și tehnicile de evaluare și asistență psihologică standardizate care urmează să fie utilizate în activitatea profesională sunt avizate de către Comitetul director al Colegiului.

(4) Psihologii care utilizează în activitatea profesională metode și tehnici de evaluare și asistență psihologică nestandardizate sunt obligați să informeze și să obțină consimțământul prealabil al beneficiarului direct.

(5) Metodele și tehnicile de evaluare psihologică nestandardizate și nevalidate nu pot fi utilizate pentru psihodiagnoza care conține clasificări și ierarhizări de orice formă sau care pot aduce atingere imaginii persoanei.

(6) Pentru specialitățile în care standardul de calitate prevede obligația utilizării metodelor și tehnicilor standardizate, psihologii pot utiliza în activitatea profesională o probă nestandardizată, în scopul validării acesteia.

SECȚIUNEA a 3-a
Principiul independenței, nediscriminării și imparțialității profesionale

Art. 9. -

(1) Complexitatea îndatoririlor care îi revin psihologului impune din partea acestuia o independență deplină, liberă de orice presiune, îndeosebi de cea derivată din propriile sale interese sau datorată influențelor externe. Această independență este, de asemenea, necesară atât pentru încrederea în actul psihologic, cât și pentru încrederea în oportunitatea și necesitatea serviciilor psihologice în genere. Prin urmare, psihologul trebuie să evite orice prejudiciere a independenței sale și să vegheze pentru a nu neglija etica/deontologia sa profesională din dorința de a crea o situație comodă unor beneficiari ai serviciilor sale sau chiar terților.

(2) Independența profesională este necesară atât în activitatea psihologilor, cât și a beneficiarului serviciilor sale, iar evaluarea sau intervenția psihologică efectuată de către psiholog beneficiarului serviciilor sale nu este valabilă atunci când ea este realizată din interes personal ori sub efectul unei presiuni externe.

(3) Activitățile psihologice pot fi realizate și în echipe profesionale, în care activitatea și decizia profesională sunt unice și colective. În această situație, psihologii vor formula un psihodiagnostic general comun. În cazul în care nu se poate formula o concluzie unitară se va solicita o altă opinie de specialitate.

SECȚIUNEA a 4-a
Principiul asigurării demnității și respectului pentru ființe

Art. 10. -

(1) Psihologul acționează întotdeauna pentru oameni și în interesul acestora, valoarea socioeconomică a activității de psiholog fiind recunoscută prin lege. Psihologul este obligat să manifeste preocupare, empatie, respect și înțelegere față de beneficiari și față de problemele acestora, acționând întotdeauna fără manifestări de autoritate și fără să exploateze situația beneficiarului serviciilor psihologice.

(2) Psihologul prestează serviciile psihologice nediscriminatoriu, indiferent de situația socioeconomică, politică, religioasă, rasială, etnică, sexuală, culturală, de vârstă sau de altă natură a beneficiarului/persoanei care solicită prestarea serviciilor psihologice.

(3) Psihologul respectă în același timp valori umanitare, determinate însă și de natura profesiei sale, astfel încât acesta trebuie să aibă în vedere, întotdeauna, asigurarea respectului și demnității umane, acționând pentru ameliorarea afecțiunilor de ordin psihologic, precum și pentru evitarea sau eliminarea efectelor unor evenimente tragice din viața oamenilor.

(4) Psihologul are în vedere întotdeauna interesul superior al copilului minor, serviciile psihologice sunt parte componentă a serviciilor de sănătate, acestea fiind benefice copilului minor în procesul său de dezvoltare psihică.

(5) Ca membru al societății, psihologul acționează întotdeauna pentru soluționarea problemelor sociale, intervenind în limita posibilităților și competențelor sale, precum și a condițiilor în care acestea se manifestă, în vederea soluționării sau ameliorării lor.

SECȚIUNEA a 5-a
Principiul primordialității interesului ființei umane

Art. 11. -

În toate deciziile profesionale cu caracter psihologic, psihologul trebuie să se asigure că interesul și binele ființei umane prevalează interesului societății ori al științei.

SECȚIUNEA a 6-a
Principiul liberei concurențe profesionale

Art. 12. -

(1) Psihologul este un profesionist persoană fizică și nu un comerciant, acesta nu realizează acte de comerț, ci acte profesionale, specifice profesioniștilor liberali, astfel încât psihologul trebuie să acționeze liber într-o piață concurențială bazată numai pe competența profesională și nu în funcție de situația economică.

(2) Psihologul este autorizat să informeze beneficiarii despre serviciile psihologice pe care le oferă, cu condiția ca informația să fie fidelă, veridică și cu respectarea secretului profesional.

(3) Publicitatea personală efectuată de către un psiholog, indiferent de mijlocul media utilizat: presa, radioul, televiziunea, comunicarea comercială electronică sau altele, este autorizată în măsura în care ea prezintă titlul profesional al psihologului, treapta sa de specializare, specialitățile profesionale în care este atestat, forma de exercitare a profesiei, precum și portofoliul de clientelă, fără a da relații despre cazurile soluționate, opiniile beneficiarilor, rezultatele înregistrate, prețuri/onorarii sau calitatea serviciilor prestate. Oferta individuală de servicii psihologice către beneficiar poate cuprinde descrierea serviciilor, prețul și portofoliul de clientelă.

(4) Psihologul realizează intervenții psihologice unice, astfel încât acesta nu poate aprecia valoarea sau oportunitatea intervențiilor psihologice ale altor psihologi ori comparativ cu alți psihologi, nu poate formula puncte de vedere cu privire la actele profesionale ale altui psiholog, realizată sub titlul profesional de psiholog, și nu poate interveni în niciun fel în relația stabilită de către un alt psiholog cu clientul acestuia, cu excepția activității de supervizare profesională.

(5) În cazul în care opinia psihologului privește un act de autoritate sau un act eliberat de către o instituție/persoană juridică, aceasta este admisă.

(6) Activitatea psihologului are în vedere valoarea socială a acestei profesii pentru societate, acesta neputând urmări ca scop al activității sale profesionale numai obținerea de foloase materiale.

SECȚIUNEA a 7-a
Principiul evitării conflictului de interese

Art. 13. -

(1) Psihologul trebuie să evite situația în care ar putea să planeze suspiciuni în legătură cu interesul său față de un beneficiar. Psihologul trebuie să acționeze întotdeauna dintr-o singură poziție profesională, acesta nu trebuie să se prezinte ca apropiat, rudă, sfătuitor și nici ca reprezentantul sau apărătorul unuia dintre beneficiarii serviciilor psihologice.

(2) Psihologul trebuie să se abțină să colaboreze cu un beneficiar atunci când se ivește un conflict de interese, când secretul profesional riscă să fie violat sau când independența sa riscă să fie știrbită.

SECȚIUNEA a 8-a
Principiul confidențialității și păstrării secretului profesional

Art. 14. -

(1) Prin însăși natura misiunii sale, psihologul este depozitarul secretelor beneficiarului serviciilor psihologice și destinatarul informațiilor sale de natură confidențială. Fără o garanție a confidențialității, încrederea în profesia de psiholog și în activitatea psihologului nu poate exista.

(2) Obligația psihologului cu privire la secretul profesional servește atât beneficiarului serviciilor psihologice, cât și psihologului, fiind în acord cu Constituția României.

(3) Obligația psihologului cu privire la confidențialitatea și secretul profesional nu este limitată în timp. Confidențialitatea și secretul profesional sunt recunoscute ca fiind, deopotrivă, drepturi și îndatoriri fundamentale ale psihologului.

(4) Psihologul stabilește prin contractele încheiate și prin regulamentele interne ale formei de exercitare ale profesiei obligația angajaților săi și a oricărei persoane care colaborează cu acesta în activitatea sa profesională să respecte confidențialitatea și secretul profesional.

(5) Psihologul nu poate fi obligat de către angajator sau de către o altă persoană neautorizată să comunice datele confidențiale sau secretul profesional, cu excepția prevederilor exprese ale legii, la solicitarea instanței de judecată.

SECȚIUNEA a 9-a
Principiul informării și obținerii consimțământului prealabil

Art. 15. -

(1) Serviciile psihologice furnizate de către psihologi sunt necesare și utile oricărei persoane, în funcție de nevoile fiecăreia, acestea însă se realizează în anumite condiții, cu o anumită metodologie specifică, prezentând uneori în funcție de beneficiar anumite particularități și riscuri, despre care psihologul are obligația de a informa beneficiarul.

(2) Accesul la serviciile psihologice este liber, însă condițiile, scopul, durata, procedurile și metodele utilizate, riscurile, beneficiile, limitele confidențialității actului psihologic, precum și dreptul beneficiarului de a întrerupe sau de a se retrage oricând din ședința psihologică trebuie să fie cunoscute de către acesta înainte de prestarea serviciilor.

(3) Nicio evaluare/intervenție psihologică nu se poate efectua decât după ce beneficiarul direct și-a dat în scris consimțământul prealabil, liber și în cunoștință de cauză. În aceleași condiții, consimțământul se poate retrage în orice moment al evaluării/intervenției psihologice de către beneficiar.

(4) Dispozițiile privind retragerea consimțământului sunt valabile și în ceea ce privește consimțământul exprimat, în condițiile legii, de către altă persoană sau instituție decât beneficiarul direct al evaluării/intervenției psihologice.

(5) Atunci când, din cauza unei situații de urgență, nu se poate obține consimțământul prealabil scris al beneficiarului, se va putea proceda imediat la orice evaluare/intervenție psihologică indispensabilă din punct de vedere psihologic și al stării de sănătate, în interesul beneficiarului. În situații de urgență nu mai este necesar consimțământul prealabil al reprezentanților legali pentru beneficiarul incapabil.

(6) Atunci când, potrivit legii, din cauza unei boli psihice sau unei alte cauze, beneficiarul direct nu are capacitatea de a consimți la o evaluare/intervenție psihologică, aceasta nu se poate efectua fără acordul reprezentantului său legal ori fără autorizarea unei autorități sau a unei persoane desemnate prin lege ori a unei instanțe de judecată.

Art. 16. -

(1) În cazul în care beneficiarul direct al serviciilor psihologice este un copil minor sau o altă persoană aflată sub tutelă, psihologul este obligat să obțină acordul și consimțământul pentru evaluarea sau asistența psihologică de la cel puțin unul dintre reprezentanții legali ai acestora.

(2) Evaluarea psihologică a copilului minor nu poate fi împiedicată în niciun fel de către reprezentanții legali ai acestuia, dacă aceasta este necesară pentru evaluarea stării de sănătate a copilului, în interesul superior al acestuia. Intervenția psihologică ce are efect asupra psihicului minorului (psihoterapie, consiliere psihologică, intervenție logopedică etc.) poate fi realizată în cazul în care copilul minor sau reprezentanții legali ai acestuia sunt de acord.

(3) În cazul situațiilor de urgență, pentru a realiza o evaluare sau o intervenție psihologică, reclamată de starea psihică a beneficiarului direct, precum și de alte condiții critice de mediu, psihologul poate aprecia oportunitatea obținerii acordului, precum și a consimțământului prealabil al reprezentanților legali, în acest caz operând forța majoră.

(4) Rezultatele evaluării sau intervenției psihologice realizate de către psiholog în condițiile alin. (3) nu pot fi emise sub forma unor rapoarte de evaluare/expertiză psihologică în cauze civile sau de familie, pentru a fi utilizate de către reprezentanții legali în vederea obținerii unor drepturi personale, evaluările/intervențiile psihologice fiind realizate numai în vederea evaluării/ameliorării stării psihice a beneficiarului direct și înaintării unor recomandări de specialitate.

(5) În avizele sau rapoartele elaborate pe baza evaluărilor psihologice ale copilului minor sau ale persoanelor aflate sub tutelă, realizate în condițiile alin. (2) și (3), psihologii sunt obligați să precizeze dacă acestea pot/nu pot fi utilizate de către reprezentanții legali în vederea obținerii unor drepturi personale, inclusiv pentru încredințarea minorului, rezultatele/recomandările elaborate de către psiholog neavând valoare de expertiză, fiind realizate în condiții care reclamau urgenta evaluare sau intervenție psihologică.

(6) Evaluările/Intervențiile psihologice realizate la cererea/cu aprobarea expresă a instanțelor de judecată au caracter obligatoriu, psihologul fiind absolvit de orice responsabilitate cu privire la nerespectarea condițiilor de obținere a acordului din partea beneficiarului direct sau a reprezentanților legali ai copilului minor. Evaluările psihologice realizate în aceste condiții au caracterul unor expertize psihologice judiciare.

(7) Psihologul, în funcție de vârsta și gradul de maturitate ale beneficiarului minor, în situații de urgență și numai strict în interesul superior al copilului minor, luând în considerare solicitarea acestuia, poate realiza evaluarea psihologică fără acordul reprezentanților săi legali, cu condiția anunțării de îndată a acestora sau a autorității tutelare.

(8) În cazul în care evaluarea psihologică a copilului minor a fost realizată numai în prezența unui singur părinte, psihologul este obligat să menționeze în raportul eliberat imposibilitatea evaluării psihologice a relației acestuia cu celălalt părinte.

SECȚIUNEA a 10-a
Principiul formării profesionale continue

Art. 17. -

(1) Psihologii, ca și profesioniști liberali, au o responsabilitate univocă de a-și menține nivelul de competență în domeniul lor de activitate și de a participa la formarea și dezvoltarea profesională continuă pe parcursul întregii lor activități profesionale.

(2) Beneficiarii, care solicită serviciile profesionale, sunt îndreptățiți să beneficieze de servicii profesionale realizate de către psihologi care să dețină în mod actualizat cunoștințele și informațiile din domeniul lor de activitate. Actualizarea cunoștințelor profesionale se poate realiza potrivit modalităților de formare profesională continuă reglementate.

(3) Psihologul se informează cu privire la noile descoperiri științifice în domeniul psihologiei și transmite, în grupurile profesionale, informațiile dobândite în activitatea sa.

SECȚIUNEA a 11-a
Principiul confraternității și colegialității

Art. 18. -

(1) Confraternitatea impune ca relațiile dintre psihologi să fie bazate atât pe încredere, spre interesul beneficiarului serviciilor psihologice, cât și pe baza criteriului evitării oricărui comportament susceptibil să impieteze bunei reputații a profesiei de psiholog.

(2) Confraternitatea nu trebuie să pună niciodată în opoziție interesele psihologilor cu interesele beneficiarului serviciilor psihologice.

(3) Psihologul recunoaște drept confrate pe orice psiholog dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene și manifestă față de acesta un comportament colegial și loial, în condiții de reciprocitate.

SECȚIUNEA a 12-a
Principiul nemedierii relației psiholog-beneficiar/pacient

Art. 19. -

(1) Orice decizie profesională a psihologului se bazează pe examinarea personală și nemediată a beneficiarului direct, de către psihologul examinator.

(2) Raportul contractual dintre psiholog și beneficiarul serviciilor psihologice se încheie în mod direct, fără intermediari.

(3) Onorariul aferent desfășurării activității psihologice este negociat, în mod direct, de către psiholog, ca titular al formei de exercitare a profesiei, cu beneficiarul serviciilor psihologice.

(4) Salariul aferent desfășurării activității psihologice este negociat, de către psiholog, în mod direct cu angajatorul/beneficiarul contractual.

SECȚIUNEA a 13-a
Principiul obligației de mijloace în activitatea psihologică

Art. 20. -

Psihologul își dedică întreaga competență, știință și pricepere pentru interesul beneficiarului/pacientului său și va depune toată diligența de care este capabil pentru a se asigura că decizia luată este corectă, iar pacientul beneficiază de maximum de garanții în raport cu condițiile concrete, astfel încât starea sa de sănătate să nu aibă de suferit.

SECȚIUNEA a 14-a
Principiul dreptului beneficiarului la o a doua opinie în specialitate

Art. 21. -

(1) În toate situațiile, psihologul va respecta dreptul beneficiarului direct de a obține o a doua opinie de specialitate.

(2) În cazul în care beneficiarul dorește să efectueze o altă examinare psihologică, psihologul examinator inițial poate să efectueze reexaminarea după cel puțin 72 de ore de la efectuarea examinării psihologice inițiale.

(3) În cazul în care beneficiarul este nemulțumit de concluziile examinării psihologice inițiale și dorește o a doua opinie de specialitate, aceasta va putea fi realizată de către un alt psiholog după cel puțin 72 de ore de la examinarea psihologică inițială.

(4) În cazul constatării riscului de adicție, prezent în cazul beneficiarului, psihologul care efectuează reexaminarea sau psihologul căruia i s-a solicitat cea de-a doua opinie de specialitate solicită beneficiarului direct să prezinte dovada realizării unui consult medical de specialitate, iar în cazul în care se confirmă adicția, să prezinte dovada că se află în îngrijire de specialitate.

SECȚIUNEA a 15-a
Principiul obligației de finalizare a activității psihologice

Art. 22. -

(1) Psihologul se va asigura că beneficiarul direct a fost informat cu privire la natura și limitele relației psiholog-beneficiar/pacient și că are o așteptare corectă cu privire la rezultatele actului psihologic și la serviciile psihologice pe care acesta urmează să le primească.

(2) Odată încheiat contractul de prestări de servicii psihologice, psihologul este obligat să ducă la îndeplinire toate sarcinile asumate, așa cum rezultă din conținutul contractului încheiat.

(3) Refuzul evaluării/intervenției psihologice poate avea loc strict în condițiile legii sau dacă, prin solicitarea formulată, persoana în cauză îi cere psihologului acte de natură a-i știrbi independența profesională, a-i afecta imaginea sau valorile morale sau dacă apreciază că solicitarea nu este conformă cu principiile fundamentale ale exercitării profesiei de psiholog.

(4) În toate cazurile, psihologul îi va explica beneficiarului motivele care au stat la baza refuzului său, se va asigura că prin refuzul furnizării serviciilor psihologice viața sau sănătatea persoanei în cauză nu sunt puse în pericol și, în măsura în care refuzul este bazat pe încălcarea convingerilor sale morale, va îndruma persoana în cauză spre un alt psiholog sau o altă formă de exercitare a profesiei.

CAPITOLUL VI
Răspunderea disciplinară

Art. 23. -

(1) Răspunderea disciplinară a psihologului reprezintă un ansamblu de norme reglementate prin lege și prin actele cu caracter normativ adoptate în vederea punerii în aplicare, detalierii și executării dispozițiilor legale, în vederea stabilirii procedurilor administrative și profesionale pentru identificarea întinderii responsabilității profesionale, precum și a eventualelor abateri și sancțiuni aplicabile psihologilor.

(2) Răspunderea disciplinară reprezintă o etapă preliminară răspunderii penale, civile, contravenționale, administrative, materiale sau de altă natură, care sunt aplicabile psihologului pentru o faptă de natură profesională, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

(3) Abaterile disciplinare constatate potrivit anexei care face parte din prezentul cod deontologic și sancțiunile disciplinare aplicate de organele prevăzute în lege sunt opozabile psihologilor, beneficiarilor, angajatorilor, precum și instituțiilor publice și private cu care psihologii interacționează profesional, în condițiile legii.

(4) Procedurile și actele specifice răspunderii disciplinare a psihologilor au caracter profesional, acestea neputând fi înlocuite sau asimilate cu actele sau demersurile judiciare.

(5) Stabilirea culpei profesionale și a abaterilor profesionale ale psihologilor se realizează numai în cadrul procedurilor răspunderii disciplinare, în condițiile legii și ale prezentului cod deontologic.

CAPITOLUL VII
Dispoziții finale

Art. 24. -

(1) Consiliul, Comitetul director, Comisia de deontologie și disciplină și celelalte comisii de specialitate ale Colegiului pun în aplicare și interpretează prevederile prezentului cod deontologic.

(2) Comisia de deontologie și disciplină analizează și apreciază gravitatea abaterilor disciplinare, în raport cu condițiile în care acestea s-au manifestat, pe baza actelor și informațiile obținute în cadrul procedurii răspunderii disciplinare, la propunerea comisiilor aplicative competente.

(3) Interpretarea juridică oficială a prevederilor prezentului cod deontologic, necesară în executarea procedurilor de răspundere disciplinară, se realizează de către Departamentul juridic și de comunicare al Colegiului.

(4) Hotărârile Consiliului, Comitetului director, Comisiei de deontologie și disciplină și propunerile comisiilor aplicative ale Colegiului, emise în aplicarea prezentului cod deontologic, nu au caracter judiciar și sunt de strictă interpretare profesională.

(5) Plângerile și reclamațiile privind încălcarea prevederilor prezentului Cod deontologic se înregistrează în registrul general de evidență al Colegiului, fiind direcționate spre soluționare potrivit procedurii răspunderii disciplinare și/sau medierii/concilierii de către reprezentantul legal al Colegiului.

(6) Principiile deontologice și abaterile disciplinare se detaliază potrivit dispozițiilor ghidurilor de bune practici aprobate de către Comitetul director, fără să contravină acestora, la propunerea comisiilor aplicative.

Art. 25. -

(1) De la data intrării în vigoare a prezentului cod deontologic, toate cazurile sesizate, aflate în procedura răspunderii disciplinare, se analizează și se soluționează potrivit prevederilor acestuia.

(2) Prezentul cod deontologic se aplică tuturor cazurilor sesizate începând cu data intrării în vigoare a acestuia, indiferent de data faptei sesizate.

(3) Abaterile disciplinare ce pot fi constatate în procedura răspunderii disciplinare sunt prevăzute în anexă.

Codul deontologic

Codul deontologic este prezentat ca o sinteza de principii si standarde etice de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de libera practica, care instituie regulile de conduita ale psihologului cu drept de libera practica, denumit în continuare psiholog. Codul ofera o baza consensuala pentru mentinerea unei atitudini colective împotriva comportamentelor ce încalca principiile eticii profesionale. Pe lânga valoarea sa normativa, codul deontologic are rolul de a orienta si regla acele activitati ale psihologilor în care acestia se angajeaza ca psihologi, nu si pe cele din viata privata a acestora. Comportamentul din viata privata a psihologului poate fi luat în discutie numai daca este de o asemenea natura încât aduce prejudicii profesiei de psiholog sau ridica serioase îndoieli privind capacitatea acestuia de a-si asuma si îndeplini responsabilitatile sale profesionale ca psiholog.

Art.I.1. Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica se realizeaza cu respectarea principiilor cuprinse în Legea 213/2004 si HG 788/2005 precum si a principiilor si standardelor cuprinse în prezentul Cod Deontologic.

I. PRINCIPIUL RESPECTARII DREPTURILOR SI DEMNITATII ORICAREI PERSOANE.

Psihologii vor avea permanent în atentie faptul ca orice persoana are dreptul sa-i fie apreciata valoarea înnascuta de fiinta umana si aceasta valoare nu este sporita sau diminuata de cultura, nationalitate, etnie, culoare sau rasa, religie, sex sau orientare sexuala, statut marital, abilitati fizice sau intelectuale, vârsta, statut socio-economic sau orice alta caracteristica personala, conditie sau statut.

Aderarea la acest principiu presupune respectarea urmatoarelor reguli:

Art. I.2. Psihologii îsi desfasoara activitatea, manifestând respect fata de trairile, experientele, cunostintele, valorile, ideile, opiniile si optiunile celorlalti.

Art. I.3. Psihologii nu se angaja public în prejudicierea imaginii celorlalti si nu vor manifesta inechitate pe criterii de cultura, nationalitate, etnie, rasa, religie, sex, orientare sexuala si nici nu se angajeaza în remarci sau comportamente ce aduc prejudicii demnitatii celorlalti.

Art. I.4. Psihologii evita ori refuza sa participe la activitati si practici ce nu respecta drepturile legale, civile, ori morale ale celorlalti.

Art. I.5. Psihologii vor refuza sa consilieze, sa educe ori sa furnizeze informatii oricarei persoane care, dupa opinia lor, va utiliza cunostintele si îndemânarea dobândita pentru a viola drepturile fundamentale ale omului.

Art. I.6. Psihologii respecta drepturile celor care beneficiaza de servicii psihologice, participantilor la cercetare, angajatilor, studentilor.

Art. I.7. Psihologii se vor asigura ca, sub nici o forma, consimtamântul informat al clientului/participantului nu este dat în conditii de coercitie sau sub presiune.

Art. I.8. Psihologii vor avea grija ca, în furnizarea de servicii psihologice ori în activitatea de cercetare sa nu violeze spatiul privat personal sau cultural al clientului/subiectului, fara o permisiune clara sa faca acest lucru.

II. PRICIPIUL RESPONSABILITATII PROFESIONALE SI SOCIALE

Psihologii manifesta o maxima responsabilitate pentru starea de bine a oricarui individ, a familiei, grupului ori comunitatii fata de care îsi exercita rolul de psihologi. Aceasta preocupare include atât pe cei direct cât si pe cei indirect implicati în activitatile lor, prioritate având cei direct implicati.

Aderarea la acest principiu presupune respectarea urmatoarelor reguli:

Art. II.1. Psihologii vor proteja si promova starea de bine evitand provocarea de daune clientilor, studentilor, participantilor la cercetare, colegilor de profesie si a celorlalti.

Art. II.2. Psihologii vor respecta dreptul persoanei de a sista, fara nici o justificare, participarea sa la serviciul furnizat, în calitate de client, sau la activitati de cercetare stiintifica, în calitate de subiect.

Art. II.5. Psihologii vor promova si facilita dezvoltarea stiintifica si profesionala a angajatilor, a celor supervizati, studentilor, participantilor la programe de formare profesionala etc.

Art. II.6. Psihologii vor contribui la dezvoltarea psihologiei ca stiinta si a societatii în general, prin cercetarea libera si prin exprimarea libera a cunostintelor si ideilor, exceptie facând activitatile ce intra în conflict cu prevederile prezentului Cod.

Art. II.7. Psihologii vor sustine cu responsabilitate rolul psihologiei ca profesie, în fata societatii si vor promova si mentine cele mai înalte standarde de calitate.

Art. II.8. Psihologii vor sesiza Colegiului Psihologilor cazurile de abatere de la normele de etica si deontologie profesionala daca rezolvarea corecta, pe cai amiabile a situatiei, nu a  fost posibila.

Art. II.9. Psihologii vor respecta legile si reglemantarile societatii, comunitatii în care activeaza. Daca legile sau reglementarile intra în conflict cu principiile etice, psihologul va face tot posibilul sa respecte principiile etice.

Art. II.10. Psihologii nu vor contribui si nu se vor angaja în cercetare sau orice alt tip de activitate care contravine legilor umanitare internationale (de ex. dezvoltarea metodelor de tortura a persoanelor, dezvoltarea de arme interzise, terorism, activitati de distrugere a mediului, etc.)

Art. II.12. În cadrul lor de competenta profesionala, psihologii vor decide alegerea si aplicarea celor mai potrivite metode si tehnici psihologice. Ei raspund personal de alegerile si consecintele directe ale actiunilor lor în functie de atestarea profesionala primita.

Art. II.13. Psihologii  se vor consulta si cu alti specialisti sau cu diverse institutii pentru a promova starea de bine a individului si societatii.

III. PRINCIPIUL INTEGRITATII PROFESIONALE

Psihologii  vor cauta sa manifeste cel mai  înalt grad de integritate morala si profesionala în toate relatiile lor. Este de datoria psihologului sa prezinte onest pregatirea si calificarile sale oriunde se afla în relatii profesionale si de asemenea sa nu permita  sau sa tolereze practicile incorecte si discriminatorii.

Aderarea la acest principiu presupune respectarea urmatoarelor reguli:

Art. III.1 Psihologii vor prezenta într-o maniera onesta domeniile de specialitate în care sunt atestati, competentele, afilierile si experienta profesionala, nefiind acceptate nici un fel distorsiuni, omisiuni sau false prezentari în acest sens.

Art. III.2. Psihologii nu practica, nu îngaduie, nu instiga, nu colaboreaza in, si nu consimt sau faciliteaza, nici o forma de discriminare.

Art. III.3. Psihologii vor onora angajamentele asumate prin orice tip de contract sau conventie.

Art. III.4. Psihologii vor promova acuratetea, obiectivitatea, onestitatea si buna-credinta în activitatile lor profesionale. În aceste activitati psihologii nu vor fura, însela, si nu se vor angaja în frauda, eludari, subterfugii sau denaturari intentionate ale faptelor.

Art. III.5. Psihologii vor evita orice imixtiuni care afecteaza calitatea actului profesional, fie ca e vorba de interese personale, politice, de afaceri sau de alt tip.

Art. III.6. Psihologii vor evita sa ofere recompense exagerate pentru a motiva un individ sau un grup sa participe într-o activitate care implica riscuri majore si previzibile.

Art. III.7. Psihologii vor evita relatiile multiple (cu clientii, subiectii, angajati, cei supervizati, studenti sau persoane aflate în formare) si alte situatii care pot prezenta un conflict de interese sau care pot reduce capacitatea lor de a fi obiectivi si impartiali.

Art. III.8. Psihologii vor evita sa participe la activitati care pot cauza daune imaginii psihologilor sau psihologiei ca profesie.

Art. III.9. Psihologii vor fi reflexivi, deschisi si constienti de limitele lor personale si profesionale.

Art. III.10. Psihologii nu vor contribui, fie singuri, fie în colaborare cu altii, la nici un fel de practici care pot viola libertatea individuala sau integritatea fizica sau psihologica a oricarei persoane.

STANDARDE  ETICE GENERALE

IV. STANDARDE DE COMPETENTA

Cunoasterea competentelor

Art. IV.1.Psihologii au obligatia sa-si cunoasca foarte bine limitele de competenta în oferirea de servicii psihologice, în activitatea de predare sau de cercetare.

Servicii psihologice în acord cu competenta

Art. IV.3. Psihologii se vor angaja numai în acele activitati profesionale pentru care au competentele si atestarea necesare.

Prezentarea onesta a competentei

Art. IV.4. Psihologii nu vor prezenta fals limitele competentei lor si nu vor prezenta pregatirea sau formarea lor într-un mod care sa le favorizeze nemeritat pozitia sau imaginea publica, indiferent de tipul de activitate profesionala desfasurata.

Consultarea în caz de limita a competentei

Art. IV.6. În exercitarea profesiei, atunci când psihologii constata ca ajung într-un impas profesional, prin depasirea limitele de competenta, vor consulta colegii sau supervizorul.

Servicii psihologice în afara competentei

Art. IV.7. În cazul în care pentru un tip de serviciu psihologic solicitat nu exista standarde generale recunoscute, nici programe de formare profesionala, nici specialisti atestati si disponibili în acel domeniu si totusi psihologii sunt solicitati, acestia vor depune toate eforturi pentru obtinerea unui standard minimal de competenta având permanet grija sa protejeze clientii, studentii, supervizatii, participantii si pe toti cei implicati pentru a nu produce acestora daune sub o forma sau alta. În acest caz serviciul va continua pâna când solicitarea înceteaza sau pâna când un specialist cu competenta recunoscuta pentru acel tip de serviciu devine disponibil.

Pregatirea continua

Art. IV.8. Psihologii au obligatia sa depuna permanent un efort de mentinere si dezvoltare a competentelor lor prin informare permanenta, programe de formare profesionala de specialitate, consultari cu ceilalti specialisti din domeniu ori prin cercetari care sa conduca spre cresterea competentei profesionale, conform standardelor Colegiului Psihologilor din România.

Obiectivitatea

Art. IV.9. Psihologii au obligatia de a fi constienti de limitele procedurilor folosite, indiferent de tipul de activitate. Psihologii vor avea grija ca furnizarea serviciilor, cercetarea stiintifica, prezentarea rezultatelor si a concluziilor sa fie facuta cu maxima obiectivitate, evitând orice tendinta de prezentare partiala sau cu tenta subiectiva.

Delegarea

Art. IV.10. Psihologii care delega activitati profesionale spre angajati, supervizati, cercetatori, asistenti vor lua toate masurile pentru a evita încalcarea standardelor de competenta ale prezentului Cod.

Afectarea competentei

Art. IV.11. Atunci când psihologii realizeaza ca din motive de sanatate ori din cauza unor probleme personale nu mai pot sa ofere în conditii de competenta o anumita activitate profesionala, acestia vor decide daca trebuie sa-si limiteze, suspende sau sa încheie respectiva activitate profesionala.

V. STANDARDE CU PRIVIRE LA RELATIILE UMANE

Respect si preocupare

Art. V.1. În relatiile lor profesionale, psihologii vor manifesta preocupare fata de clienti, studenti, participanti la cercetare, supervizati sau angajati, cautând sa nu produca acestora daune sau suferinta, iar daca acestea sunt inevitabile le vor minimiza pe cât posibil.

Evitarea hartuirii

Art. V.2. Psihologii nu se vor angaja într-o forma sau alta de hartuire fie ca aceasta este sexuala, emotionala, verbala sau nonverbala.

Evitarea abuzului

Art. V.3. Psihologii nu se vor angaja în comportamente de defaimare sau de abuz (fizic, sexual, emotional, verbal sau spiritual) fata de persoanele cu care vin în contact în timpul activitatii lor profesionale.

Evitarea relatiei multiple

Art. V.4. Psihologii vor evita pe cât posibil relatiile multiple, adica relatiile în care psihologii îndeplinesc simultan mai multe roluri într-un context profesional.

Consimtamântul în caz de relatii cu terti

Art. V.5. Psihologii vor clarifica natura relatiilor multiple pentru toate partile implicate înainte de obtinerea consimtamântului, fie ca ofera servicii psihologice ori conduc cercetari cu indivizi, familii, grupuri ori comunitati la cererea sau pentru a fi utilizate de catre terti. A treia parte poate fi scoala, instanta judecatoreasca, diverse agentii guvernamentale, companii de asigurari, politia ori anumite institutii de finantare, etc.

Nonexploatarea

Art. V.6. Psihologii nu vor exploata si nu vor profita, sub nici o forma, de persoanele fata de care, prin profesie sau pozitie, manifesta un ascendent de autoritate (clienti, studenti, participanti la cercetare, supervizati, angajati). Orice forma de exploatare sau abuz de autoritate fiind strict interzisa.

Participarea activa la decizii

Art. V.7. Psihologii vor incuraja participarea activa la deciziile care îi afecteaza direct, respectând dorintele justificate si valorificând opiniile acestora, ori de câte ori este posibil.

Neintrarea în rol

Art. V.8. Psihologii se vor abtine de la intrarea într-un rol profesional atunci când din motive de ordin personal, stiintific, legal, profesional, financiar: (1) poate fi afectata obiectivitatea, competenta sau eficienta activitatii lor profesionale (2) fata de clienti/subiecti exista riscul exploatarii sau producerii unor daune.

Urgentarea consimtamântului

Art. V.9. Înainte de începerea oricarui tip de serviciu psihologic (evaluare, terapie, consiliere, etc.) psihologii vor obtine consimtamântul informat din partea tuturor persoanelor independente sau partial dependent implicate, exceptie facând circumstantele în care exista nevoi urgente (de ex. tentative sau actiuni suicidare). În astfel de circumstante, psihologii vor continua sa actioneze, cu asentimentul persoanei, dar vor cauta sa obtina cât se poate de repede consimtamântul informat.

Asigurarea consimtamântului

Art. V.10. Psihologii se vor asigura ca în procesul de obtinere a consimtamântului informat urmatoarele puncte au fost întelese: scopul si natura activitatii; responsabilitatile mutuale; beneficiile si riscurile; alternativele; circumstantele unei încetari a actiunii; optiunea de a refuza sau de a se retrage în orice moment, fara a suferi vreun prejudiciu; perioada de timp în care e valabil consimtamântul; modul în care se poate retrage consimtamântul daca se doreste acest lucru.

Delegarea de consimtamânt

Art. V.11. În cazul în care, persoana care urmeaza sa beneficieze de un serviciu psihologic este în imposibilitatea de a-si da consimtamântul, se accepta obtinerea acestuia de la o persoana apropiata acesteia care poate sa-i apere interesele în mod legal sau de la o persoana autorizata care, conform legii, este în masura sa o reprezinte.

Continuitatea serviciului

Art. V.12. Daca din motive de boala sau datorita unor evenimente survenite în viata psihologului acesta nu mai poate continua oferirea serviciului în bune conditii, va depune toate eforturile pentru a se asigura de continuitatea serviciului oferit, îndrumând clientul spre un coleg de profesie cu competenta necesara si pe cât posibil cu consimtamântul clientului.

Dreptul la opozitie

Art. V.13. Cu exceptia cazurilor de forta majora, de urgenta (perturbari ale functionarii psihice, în termenii pericolului iminent, care necesita interventie imediata), psihologul actioneaza respectând dreptul clientului de a refuza sau a sista serviciul psihologic.

VI. STANDARDE DE CONFIDENTIALITATE

Întreruperea serviciului din  motive de confidentialitate

Art. VI.1. Atunci când din motive bine intemeiate, psihologul nu mai poate pastra confidentialitatea, acesta va înceta sa mai ofere serviciul respectiv.

Protejarea confidentialitatii

Art. VI.2. Divulgarea, de catre psihologi, a unor informatii care le-au fost încredintate sau de care au luat cunostinta în virtutea profesiei, este interzisa,  exceptie facând situatiile prevazute de lege.

Limitele confidentialitatii

Art. VI.3. Înainte de primirea consimtamântului psihologul va informa clientul cu privire la limitele confidentialitatii si conditiile în care acesta poate fi încalcata, precum si asupra posibilei utilizari a informatiilor rezultate în urma activitatii sale.

Dezvaluirea de informatii

Art. VI.4. Psihologii pot împartasi informatiile confidentiale cu altii numai cu consimtamântul celor vizati ori de o asa maniera încât cei vizati sa nu poata fi identificati, exceptie facând situatiile justificate de lege sau în circumstante de iminenta sau posibila vatamare fizica sau crima.

Confidentialitatea de colaborare

Art. VI.5. În cazul în care cu acelasi client lucreaza doi psihologi în acelasi timp, acestia vor colabora pe cât posibil, fara restrictii de confidentialitate, exceptie facând situatia în care exista o opozitie clara din partea clientului în acest sens.

Utilizarea informatiilor

Art. VI.6. Rezultatele, documentarile si notitele psihologului pot fi folosite numai într-o formula care pastreaza cu rigurozitate anonimatul.

Confidentialitatea fata de terti

Art. VI.7. În cazul în care exista terti implicati în activitatea profesionala a psihologului, acesta va clarifica cu partile implicate limitele confidentialitatii, conditiile de pastrare a confidentialitatii si nu va da curs nici unei solicitari, venite de la o terta parte în dezvaluirea de informatii confidentiale, decât în conditiile respectarii legi si limitelor confidentialitatii. (vezi Art.VI.4)

VII. STANDARDE DE CONDUITA COLEGIALA

Conduita colegiala

Art. VII.1. Psihologii vor manifesta fata de colegii lor de profesie, onestitate, corectitudine, si solidaritate, conduitele lor fiind în acord cu standardele profesionale.

Respect

Art. VII.2. Psihologii vor manifesta respect fata de colegii lor de profesie si nu vor exprima critici nefondate si etichetari la adresa activitatii lor profesionale.

Evitarea denigrarii

Art. VII.3. Psihologii nu vor actiona, sub nici o forma, în maniera denigratoare la adresa colegilor de profesie si nu vor împiedica clientii sa beneficieze de serviciile lor, daca nu exista un motiv serios si cu implicatii etice în acest sens.

Responsabilitatea profesionala

Art. VII.4. Atunci când exista o intentie justificata de încetare a serviciului psihologic oferit clientului si de îndrumare a acestuia spre un alt coleg de profesie, psihologii vor mentine un contact suportiv si responsabil fata de clienti pâna când acel coleg îsi asuma continuarea serviciului în cauza.

Autosesizarea

Art. VII.5. În cazul în care psihologii constata ca exista abateri ale unui coleg de la normele prezentului Cod, vor semnala amiabil abaterea constatata acestuia si se vor adresa Comisiei de Deontologie si Disciplina a Colegiului Psihologilor din România doar în cazul în care comportamentul non-etic persista.

Sprijinul colegial

Art. VII.6. Psihologii vor cauta sa sprijine pe cât posibil eforturile profesionale ale colegilor în limita disponibilitatilor participative si a timpului disponibil.

Concurenta neloiala

Art. VII.7. Psihologii nu vor practica concurenta neloiala. Sunt interzise si se considera concurenta neloiala urmatoarele: tentativa sau actiunea de atragere sau deturnare de clienti, prin denigrarea sau discreditarea altui psiholog; practicarea unor onorarii subevaluate în mod intentionat având cunostinta de oferta anterioara a altui psiholog; folosirea unei functii publice pe care psihologul o detine în scopul atragerii de clienti în interes propriu; preluarea unui contract pe care un alt psiholog l-a denuntat în temeiul prevederilor prezentului Cod; furnizarea de date false privind competenta si/sau atestarea profesionala în scopul de a-l induce în eroare pe beneficiar.

VIII. STANDARDE DE ÎNREGISTRARE, PRELUCRARE SI PASTRARE A DATELOR

Obtinerea permisiunii

Art. VIII.1. Psihologii trebuie sa obtina permisiunea clientilor/subiectilor sau a reprezentantilor lor legali înainte de a efectua înregistrari audio, video sau scrise în timpul furnizarii serviciilor sau în cercetare.

Pastrarea datelor

Art. VIII.2. Psihologii vor colecta numai acele date care sunt relevante pentru serviciul oferit si vor lua toate masurile pentru a proteja aceste informatii.

Protejarea datelor

Art. VIII.3. Psihologii au datoria sa arhiveze in conditii de siguranta datele si informatiile obtinute in exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, conform reglementarilor în vigoare.

Transferul datelor

Art. VIII.4. Datele colectate, înregistrate si pot fi transferate catre psihologii care preiau clientii, consultate si utilizate de colegi de profesie indiferent de forma de atestare, daca persoanele vizate si-au dat în mod neechivoc consimtamântul, iar acest consimtamânt nu a fost retras.

Distrugerea datelor

Art. VIII.5. La expirarea termenului de pastrare, daca psihologul renunta la practica sa profesionala prin intermediul careia a realizat acele înregistrari sau daca acesta se pensioneaza, va cauta sa distruga înregistrarile respective. Înregistrarile pot fi plasate catre un alt psiholog numai cu consimtamântul celor implicati, obtinut în prealabil, pentru acele înregistrari. În situatia suspendarii sau încetarii dreptului de libera practica datele vor fi distruse, daca nu se impune transferarea lor.

IX. STANDARDE DE ONORARII SI TAXE

Dreptul la onorarii

Art. IX.1. Pentru orice serviciu profesional oferit de psihologi, acestia au dreptul sa primeasca onorarii sau salarii negociate în mod liber cu beneficiarul sau cu o terta parte.

Acordul pentru onorariu

Art. IX.2. Psihologii vor cauta sa stabileasca, de comun acord cu beneficiarul serviciului oferit, care este valoarea si modalitatea de percepere a onorariului în conditiile legilor în vigoare si fara o falsa prezentare a cuantumului acestui onorariu.

Renegocierea

Art. IX.3. Daca din motive justificate, serviciul oferit necesita restrângeri si limitari, acordul initial va fi renegociat cât mai curând posibil. Psihologii îsi rezerva dreptul de a modifica valoarea onorariului în functie de situatiile obiective noi aparute, cu notificarea prealabila.

Remunerarea prin terti

Art. IX.4. Daca psihologul ofera un serviciu (consultanta, administrativ, clinic etc.) în care onorariul nu se percepe de la beneficiar, ci revine sub forma unei remunerari de la o a treia parte, remunerarea se va face, pe cât posibil, pentru serviciul oferit si nu pe alte criterii specifice acestor terti (diverse institutii).

Remunerarea pentru activitati de conducere si control  in cadrul Colegiului.

Art. IX.5. Colegiul poate remunera, în baza unor decizii proprii, serviciile de conducere si control în conditii de totala transparenta

Limitele onorariului

Art. IX.6. Onorariul fixat va depinde de calitatea serviciului oferit si competentele profesionale ale psihologului, însa psihologii vor avea grija sa nu ceara un onorariu disproportionat fata de valoarea serviciului oferit. Psihologii nu vor exploata beneficiarii serviciilor lor si vor explicita, daca e cazul, valoarea onorariului stabilit.

Art. IX.7. Onorariul perceput pentru serviciile oferite de psihologi nu poate fi sub tariful minimal stabilit de colegiu în domeniu respectiv

X. STANDARDE PENTRU DECLARATII PUBLICE SI RECLAMA

Onestitatea în reclama

Art. X.1. Psihologii îsi pot face publicitate numai pe baza propriilor realizari, evitând promovarea unor realizari profesional fals sau exagerat si cu conditia sa nu puna în cauza activitatea unui coleg de profesie.

Nu sunt considerate actiuni publicitare acele manifestari în care numele sau aspecte ale activitatii lor profesionale sunt mentionate în materiale scrise sau audiovizuale realizate de catre terti în scopul informarii publicului si nici acele interventii publice ale psihologilor cu referiri la activitatea sau creatiile lor, daca acestea nu sunt comandate si platite de catre acestia.

Responsabilitati de reclama

Art. X.2. (a) Psihologii care angajeaza persoane fizice sau juridice în scopul de a creea si/sau difuza mesaje care sa promoveze practica lor profesionala, produsele sau activitatile lor îsi vor pastra responsabilitatea  profesionala pentru mesajele respective; (b) Psihologii nu vor oferi remunerari angajatilor din presa scrisa si audiovizuala sau alte forme de comunicare a informatiei catre public pentru a li se face publicitate în cadrul programelor/sectiunilor de stiri ; (c) Publicitatea facuta  activitatii unui psiholog trebuie sa fie explicita si identificata ca atare.

Art. X.3. Psihologii care se ocupa cu anunturile, cataloagele, brosurile sau reclama pentru simpozioane, seminarii sau alte programe educationale si care nu au o calificare adecvata se vor asigura ca descriu cu precizie publicul tinta, programul, obiectivele educationale si taxele.

Reprezentarea în declaratii

Art. X.4. Psihologii vor clarifica daca actioneaza ca simpli cetateni, ca membrii ai unor organizatii sau grupuri specifice, atunci când dau declaratii sau când sunt implicati în activitati publice.

Declaratii publice

Art. X.5. Atunci când psihologii ofera informatii, exprima puncte de vedere pe teme profesionale si fac declaratii publice prin mijloace de informare în masa, publicatii de specialitate sau în format electronic, se vor asigura ca acestea se înscriu în limitele competentelor profesionale si nu contravin prevederilor prezentului Cod.

Situatii publice

Art. X.6. Psihologii îsi asuma responsabilitatea deplina pentru aparitia lor publica, care trebuie sa fie în acord cu principile si standardele din prezentul cod.

STANDARDE SPECIFICE

XI. EDUCATIE SI FORMARE

Calitatea ofertei educationale si formative

Art. XI.1. Psihologii vor manifesta preocupare fata de programele educationale si cele de formare profesionala, asigurându-se ca acestea furnizeaza cunostintele si experienta necesare si suficiente pentru pregatirea studentilor si supervizatilor la standarde corespunzatoare atestarilor, diplomelor sau gradelor academice/profesionale care urmeaza sa fie obtinute.

Transparenta

Art. XI.2. Psihologii care raspund de programele educationale sau de formare se vor asigura ca exista o descriere recenta si precisa a acestora: obiective, continut, beneficii si obligatiile care trebuie îndeplinite pentru absolvirea programului, inclusiv modalitatile de evaluare si taxe. Aceste informatii trebuie sa fie disponibile pentru toate partile interesate.

Responsabilitate educationala

Art. XI.3. Psihologii se vor asigura ca programele cursurilor acopera tematica propusa, ca informatia este prezentata cu acurate, ca exista modalitati adecvate de evaluare a progresului si ca tipurile de experiente descrise la curs sunt relevante.

Protectia informatiilor personale nenecesare

Art. XI.4. Psihologii nu vor cere studentilor sau celor supervizati sa dezvaluie informatii nenecesare în activitatile de curs sau în cadrul unor programe de formare profesionala/supervizare.

Conflicte în evaluare

Art. XI.5. Psihologii din institutiile de învatamânt superior care evalueaza performanta academica a studentilor într-o forma de terapie nu vor oferi si servicii de terapie studentilor pe care îi evalueaza, pe durata acestei evaluari. În cazul unui curs/ program în care terapia individuala sau de grup este specificata ca si cerinta obligatorie, psihologii responsabili cu derularea programului vor permite studentilor/cursantilor sa opteze pentru serviciile specialistilor neafiliati la respectivul program.

Hartuire si relatii sexuale

Art. XI.6. Psihologii nu vor hartui sexual si nu se vor angaja în relatii sexuale cu studentii, cursanti sau supervizatii

Abuzul de autoritate

Art. XI.7. Fiind constienti de influenta pe care o au ca profesori sau coordonatori asupra elevilor, studentilor, participantilor la cursuri, celor aflati în supervizare, psihologii nu vor face abuz de autoritatea lor si nu vor umili sau ameninta în nici un fel integritatea sau imaginea de sine a elevilor, studentilor, supervizatilor.

Calificari speciale

Art. XI.8. Psihologii nu vor forma persoane care nu au absolvit o forma de învatamânt superior, nu au specializare, experienta de lucru sau orice alta dovada de calificare atunci când formarea vizeaza folosirea metodelor sau tehnicilor speciale (de ex. hipnoza, biofeedback, tehnici avansate de testare etc.)

XII. TERAPIE SI CONSILIERE

Informarea clientului

Art. XII.1. În obtinerea consimtamântului informat din partea clientilor, psihologii vor informa în prealabil clientul cu privire la forma de terapie utilizata, metodele folosite, riscuri, alternative, limitele confidentialitatii, implicarea unor terti, onorarii si vor da curs oricarei alte cereri de informare solicitata de client în acest sens. Daca teraputul se afla înca în supervizare, dar poate desfasura în mod legal si profesional activitatea terapeutica pentru care se afla în supervizare, va aduce la cunostinta clientului acest lucru cât mai curând posibil.

Consimtamântul pentru dezvaluire

Art. XII.2. În cazul sedintelor de terapie sau consiliere, înregistrarile pot fi transferate si spre cei care preiau clientii respectivi, putând avea acces la acestea atât colegii de profesie cât si supervizatii ce se afla într-un proces de formare teraputica, dar numai cu consimtamântul dat în prealabil de cei vizati în acele înregistrari.

Intimitatea relatiei profesionale

Art. XII.3. Clientii vor beneficia de servicii de consultanta, consiliere sau terapie din partea psihologilor fara prezenta unor terti, aceasta fiind permisa numai daca exista un acord în acest sens, atât din partea clientului cât si din partea psihologului.

Precizarea clientului

Art. XII.4. Atunci când în procesul terapeutic sunt implicati, fie partenerul de viata, fie alti membrii de familie, psihologii vor clarifica de la început relatiile pe care le au, cu fiecare persoana implicata si vor preciza cine este clientul: o anumita persoana, relatia de cuplu, familia. Psihologii vor preciza de asemenea care sunt limitele confidentialitatii.

Precizari suplimentare în terapia de grup

Art. XII.5. În cadrul terapiei de grup psihologii vor preciza regulile de grup, rolurile si responsabilitatile ce revin tuturor participantilor si de asemenea limitele confidentialitatii.

Analiza ofertei de serviciu complex

Art. XII.6. În cazul în care clientii primesc deja servicii psihologice si de la alti psihologi sau de la alti specialisti din alte domenii, psihologul va examina posibilitatea angajarii sale într-o relatie terapeutica (daca aceasta este solicitata) prin analiza conditiilor, beneficiilor potentiale ale clientului, riscurilor de conflict sau a confuziilor care pot sa apara. Psihologul va discuta cu clientul aceste limitari înainte de obtinerea consimtamântului.

Intimitatea sexuala cu clientii sau apropiati ai acestora

Art. XII.7. Psihologii nu se vor angaja în relatii de intimitate sexuala cu clientii lor, cu persoanele despre care stiu ca se afla în relatii apropiate cu clientii si nici nu vor încheia terapia pentru a nu intra sub incidenta acestui standard.

Terapia cu parteneri sexuali

Art. XII.8. Psihologii nu vor accepta în terapie persoane cu care au avut relatii de intimitate sexuala.

Relatia sexuala cu fostii clienti

Art. XII.9. Psihologii nu se vor angaja sub nici o forma în relatii de intimitate sexuala cu fostii clienti pentru o perioada de cel putin 2 ani de la încheierea terapiei sau a oricarei relatii profesionale subsecvente.

Încheierea terapiei din lipsa de beneficii

Art. XII.10. Psihologii vor încheia orice forma de terapie cu clientii lor daca exista evidente clare ca acestia nu mai au nici un beneficiu prin continuarea terapiei sau în cazul în care continuarea acesteia poate produce daune clientilor.

Încheierea terapiei din alte motive

Art. XII.11. Psihologii vor încheia terapia daca clientul intra într-o relatie cu o persoana unde apare riscul unei relatii multiple, daca exista o agresiune din partea clientului asupra terapeutului sau daca exista o solicitare clara în acest sens din partea clientului .

Întreruperea si continuarea terapiei

Art. XII.12. Daca din motive de boala sau de indisponibilitate a psihologului terapia trebuie întrerupta pentru o perioada mai lunga de timp, atunci psihologul va cauta sa-i ofere clientului o posibilitate de continuare a terapiei cu un alt coleg psiholog care are disponibilitatea si competenta necesara continuarii terapiei si care va putea fi informat cu privire la stadiul în care se afla terapia, cu consimtamântul clientului.

Continuarea terapiei cu un alt terapeut

Art. XII.13. Psihologul care preia un client, de la un coleg care din motive justificate nu mai poate continua actul teraputic, va examina cu atentie continutul demersului, potentialul de risc, beneficiile, iar daca e nevoie poate consulta pe cei ce au fost implicati în procesul teraputic si abia apoi va decide modalitatile de continuare a terapiei.

XIII. EVALUARE SI DIAGNOZA

Prezentarea caracteristicilor psihologice

Art. XIII.1. Psihologii vor oferi informatii despre caracteristicile psihologice ale indivizilor numai dupa ce au realizat o evaluare adecvata, care sa sustina stiintific si metodologic afirmatiile si concluziile lor, indiferent daca e vorba de recomandari, rapoarte sau evaluari, precizând limitele afirmatiilor, concluziilor si recomandarilor lor.

Daca psihologii realizeaza ca (re)examinarea individului nu este justificata sau necesara, atunci acestia vor explica aceasta optiune, precizând sursele si documentele care stau la baza acestor concluzii.

Conditii de utilizare a instrumentelor

Art. XIII.2.  Psihologii vor utiliza (administra, scora, interpreta) metodele si tehnicile de evaluare în stricta conformitate cu normele instituite în acest sens de Colegiu. Psihologii vor respecta de asemenea legislatia în vigoare cu privire la drepturile de autor si de proprietate intelectuala pentru instrumentele de evaluare folosite

Consimtamântul pentru evaluare/diagnoza

Art. XIII.3. Psihologii vor obtine consimtamântul informat pentru serviciile de evaluare cu exceptia cazului în care (1) acestea sunt ceruta de lege sau de reglementarile în vigoare; (2) testarea este o activitate educationala, institutionala sau organizationala prevazuta de reglementari interne; consimtamântul informat include explicarea naturii si scopului de evaluare, costurile, implicarea unei a treia parti, limitele de confidentialitate si ocazii pentru cel evaluat de a formula întrebari si de a primi raspunsuri.

Psihologii vor informa persoanele fara capacitate deplina de a-si da consimtamântul si persoanele pentru care testarea este ceruta de reglementarile legislative, cu privire la natura si scopul serviciilor de evaluare propuse, folosind un limbaj usor de înteles pentru persoana care urmeaza sa fie evaluata.

Psihologii care folosesc servicile unui traducator vor cere consimtamântul clientului pentru a folosi serviciile acelui traducator, se vor asigura ca se va mentine confidentialitatea rezultatelor, securitatea instrumentelor, inclusiv a documentelor de evaluare/diagnoza.

Datele de evaluare/diagnoza

Art. XIII.4. Datele obtinute pot fi scoruri brute si standardizate, raspunsurile clientului la stimuli sau la întrebarile la test, notele, înregistrarile si consemnarile psihologului, declaratiile si comportamentul clientului în timpul unei examinari. Psihologii vor oferi datele obtinute, sub forma de rezultate clientului si, daca e cazul, unor terti numai cu consimtamântul clientului, sau fara acordul acestuia în situatiile prevazute de reglementarile in vigoare. Psihologii vor evita sa faca publice datele obtinute, cu exceptia situatiilor prevazute de reglementarile in vigoare, protejând clientul de orice forma de exploatare, abuz si prevenind devalorizarea datelor de evaluare/diagnoza. Datele de evaluare/diagnoza reprezinta proprietate a psihologului sau institutiei care realizeaza evaluarea/diagnoza si vor putea fi administrate si utilizate doar de catre psihologi calificati în folosirea acestor instrumente.

Constructia de instrumente

Art. XIII.5. Psihologii care construiesc sau adapteaza teste si alte instrumente de masurare vor folosi proceduri în acord cu normele instituite de Colegiu

Interpretarea rezultatelor

Art. XIII.6. În interpretarea rezultatelor evaluarii, fiind incluse aici si interpretarile computerizate, psihologii vor lua în considerare scopul evaluarii, precum si numerosi alti factori, abilitatile de testare si caracteristicile persoanei evaluate (caracteristici situationale, personale, lingvistice si culturale) care pot afecta judecatile psihologilor sau care pot reduce acuratetea intepretarilor.

Calificarea în testare

Art. XIII.7. Psihologii nu vor promova/ încuraja folosirea tehnicilor de evaluare psihologica de catre persoane necalificate si neautorizate, decât în cadrul unei formari în care exista o supervizare adecvata.

Actualitatea evaluarii

Art. XIII.8. Psihologii nu îsi vor baza deciziile sau recomandari pe teste depasite/învechite, pe date care nu mai sunt folositoare pentru scopul curent sau care nu corespund normelor de avizare ale metodelor si tehnicilor de evaluare stabilite de Colegiu

Responsabilitatea administrarii instrumentelor

Art. XIII.9. Psihologii care ofera servicii psihologice de evaluare altor profesionisti vor prezenta cu acuratete scopul, normele, validitatea, fidelitatea si aplicarea fiecarei proceduri, precum si orice alta calitate a acestora. Psihologii îsi vor mentine responsabilitatea pentru aplicarea, interpretarea si folosirea adecvata a instrumentelor de evaluare, indiferent daca vor interpreta rezultatele ei însisi sau vor folosi o interpretare computerizata sau de alta natura.

Prezentarea rezultatelor pentru cei evaluati

Art. XIII.10. Indiferent daca cotarea si interpretarea sunt facute de psihologi, angajati ai acestora sau asistenti sau prin modalitati automate/computerizate, psihologii vor oferi persoanei evaluate sau reprezentantului acesteia explicatiile necesare întelegerii rezultatelor, exceptie facând situatiile în care natura relatiei împiedica acest lucru  (situatii de evaluare organizationala, preangajare si evaluari prevazute de reglementarile in vigoare), acest fapt fiind adus la cunostinta persoanei evaluate înaintea începerii evaluarii.

Materialele

Art. XIII.11. Materialele de evaluare/diagnoza cuprind manualul instrumentului, instrumentul propriu-zis, protocoale, întrebarile sau stimulii utilizati, alte fise sau formulare necesare  si nu include datele de evaluare/diagnoza. Psihologii vor mentine integritatea si securitatea materialelor testului si a altor metode de evaluare prin neînstrainarea lor catre persoane care nu au competenta necesara, respectând dreptul de proprietate intelectuala prevazut de lege si obligatiile de tip contractual privind utilizarea instrumentului.

XIV. CERCETARE STIINTIFICA SI VALORIFICAREA REZULTATELOR

Standarde internationale

Art. XIV.1. În cercetarile lor psihologii vor cauta, pe cât posibil, sa promoveze cele mai noi metodologii de cercetare utilizate de comunitatea psihologica internationala, respectând atât standardele de rigoare stiintifica cât si standardele etice.

Acordul de cercetare

Art. XIV.2. Atunci când psihologii au nevoie de aprobare, din partea unei institutii, pentru desfasurarea cercetarilor, acestia vor furniza toate datele necesare pentru acordarea aprobarii si vor avea în vedere ca protocolul de cercetare sa corespunda aprobarilor primite.

Obtinerea consimtamântului

Art. XIV.3. În obtinerea consimtamântului informat psihologii vor aduce la cunostinta participantilor scopurile cercetarii, durata, procedurile utilizate, riscurile, beneficiile inclusiv compensatiile financiare, limitele confidentialitatii, dreptul oricui de a se retrage din cercetare si în general toate datele pe care participantii le solicita si de care au nevoie pentru a-si da consimtamântul. În cazul în care exista posibilitatea producerii unor daune si suferinta, psihologii au obligatia sa o minimizeze pe cât posibil.

Utilizarea de suport audio-video

Art. XIV.4. Psihologii vor obtine consimtamântul informat de la toti participantii la cercetare pentru înregistrarile audio si video, înaintea efectuarii acestora, oferind garantii ca acestea vor fi utilizate numai într-o maniera în care identificarea nu poate produce daune celor implicati .

Limitari ale informarii

Art. XIV.5. Psihologii nu vor face studii si cercetari care implica proceduri de prezentare ascunsa/falsa a modelului de cercetare decât daca alternativa de prezentare corecta nu este fezabila stiintific sau aduce o alterare evidenta concluziilor cercetarii. În acest caz, participantii vor fi informati de utilizarea unui astfel de model de cercetare si vor participa numai daca îsi dau consimtamântul, putând oricând sa-si retraga datele din cercetare. Cercetarea, în acest caz, poate fi derulata numai daca nu poate produce suferinta sau daune participantilor.

Exceptia de la consimtamânt

Art. XIV.6. Psihologii se pot dispensa în cadrul cercetarilor de consimtamântul informat al participantilor numai daca (a) cercetarea nu poate produce în nici un fel daune (observatii naturale, practici educationale sau curriculare, chestionare anonima, cercetare de arhive) sau (b) este permisa de reglementari in vigoare.

Persoane si grupuri vulnerabile

Art. XIV.7. Psihologii vor cauta sa examineze etic, independent, adecvat drepturilor omului si sa ia toate masurile de protectie pentru orice cercetare ce implica grupuri vulnerabile si/sau persoane cu incapacitate de a-si da consimtamântul informat, înainte de a lua decizia de a începe.

Evitarea unor categorii de subiecti

Art. XIV.8. Psihologii nu se vor folosi de persoane cu incapacitate de a-si da consimtamântul în nici un studiu sau cercetare, daca studiul sau cercetarea avuta în vedere poate fi finalizata la fel de bine cu persoane care au capacitatea deplina de a-si da consimtamântul informat.

Manipularea prin cresterea compensatiilor

Art. XIV.9. Psihologii vor evita sa propuna si sa acorde participantilor la cercetare compensatii financiare excesive sau alte forme de stimulente pentru participarea la cercetare si care pot favoriza obtinerea consimtamântului, cu atât mai mult atunci când sunt evidente clare ca exista riscul producerii de suferinta si daune în timpul cercetarii.

Utilizarea animalelor în cercetare

Art. XIV.10. Psihologii care utilizeaza animale în cercetarile lor, vor evita provocarea de suferinta acestora, exceptie facând cercetarile care nu presupun metode invazive producatoare de suferinta sau leziuni.

Corectitudinea datelor

Art. XIV.11. Psihologii nu au voie sa prezinte date false pentru care nu au fost facute în realitate masuratori. Daca vor constata erori de prezentare a datelor sau de prelucrare a acestora vor face toti pasii necesari pentru corectarea acestora, altfel vor retrage si anula cercetarea.

Plagiatul

Art. XIV.12. Psihologii nu vor prezenta date sau rezultate din alte studii sau cercetari, ca apartinându-le lor.

Abuzul de status

Art. XIV.13. Psihologii vor fi creditati pentru cercetarile facute cât si pentru publicarea acestora numai în masura în care acestia au o contributie majora. Astfel psihologii vor face distictia între autor principal al cercetarii, contributie la cercetare, contributie minora si statusul sau pozitia pe care o detine respectivul psiholog. Astfel pozitia academica, titlul academic sau pozitia sociala sau cea de sef de departament sau manager într-o institutie nu confera nimanui credit pentru o pozitie principala în cercetare, decât în masura în care exista o acoperire reala prin contributia adusa la cercetare si nu prin statusul social sau academic.

Transmiterea datelor

Art. XIV.14. Atunci când exista solicitari de folosire sau de verificare a datelor din partea unui alt cercetator decât cei implicati direct în cercetare, psihologii vor putea oferi datele de cercetare numai în masura în care se pastreaza confidentialitatea acestor informatii de catre cei carora li se încredinteaza si daca exista o specificare clara a modului de utilizare a acestora.

Protejarea datelor

Art. XIV.15. Psihologii vor proteja datele de cercetare, asigurându-se ca acestea sunt pastrate în conditii de securitate. Protocoalele de cercetare, datele de cercetare sistematizate sau cele deja publicate pot fi pastrate fara restrictii dar în conditiile respectarii normelor etice.

Onestitate stiintifica

Art. XIV.16. Psihologii implicati în evaluarea, monitorizarea, realizarea si raportarea activitatilor de cercetare stiintifica vor manifesta impartialitate si obiectivitate si vor respecta drepturile de proprietate intelectuala. Selectia proiectelor de cercetare, a rezultatelor cercetarilor realizate pentru a fi valorificate publicistic sau practic se va face doar pe criterii de relevanta stiintifica, excluzându-se orice considerent personal sau de natura extraprofesionala.

Buna conduita în cercetarea stiintifica

Art. XIV.17. În activit

atea de cercetare stiintifica psihologii vor evita ascunderea sau înlaturarea rezultatelor nedorite, confectionarea de rezultate, înlocuirea rezultatelor cu date fictive, interpretarea deliberat distorsionata a rezultatelor si deformarea concluziilor, plagierea rezultatelor sau a publicatiilor altor autori, neatribuirea corecta a paternitatii unei lucrari, nedezvaluirea conflictelor de interese, deturnarea fondurilor de cercetare, neînregistrarea si/sau nestocarea rezultatelor, lipsa de obiectivitate în evaluari, nerespectarea conditiilor de confidentialitate precum si publicarea sau finantarea repetata a acelorasi rezultate ca elemente de noutate stiintifica.

Datele contradictorii, diferentele de conceptie experimentala sau practica, diferentele de interpretare a datelor, diferentele de opinie nu constituie abateri de la buna conduita în cercetarea stiintifica.

XV. DISPOZITII FINALE

Art. XV.1. Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica intra în vigoare odata cu aprobarea lui de catre Conventia Nationala a Colegiului Psihologilor din România.

Art. XV.2. Psihologii au responsabilitatea de a cunoaste si de a aplica prevederile acestui Cod. Orice fapte savârsite în legatura cu profesia care contravin prevederilor prezentului Cod, angajeaza raspunderea disciplinara a psihologilor.

Art. XV.3. Membrii Colegiului Psihologilor din România nu vor recunoaste, ca fiind profesionala, activitatea care este neconforma cu principiile si standardele acestui Cod.

Art. XV.4. Toti psihologii vor coopera cu Comisia de Deontologie si Disciplina a Colegiului Psihologilor din România, atât în supervizarea conduitelor etice cât si în promovarea lor. Refuzul cooperarii atrage de la sine incalcarea prevederilor acestui Cod si prin urmare sanctionarea psihologilor în cauza în conformitate cu Codul de procedura disciplinara.

Art. XV.5. Pentru a mentine relevanta si actualitatea codului, acesta este revizuit de Comisia de Deotologie si Disciplina a Colegiului Psihologilor din România dupa o perioada de 4 ani sau atunci când situatia o impune.

DEFINIREA TERMENILOR

În sensul prezentului Cod urmatorii termeni se definesc astfel:

1. Psihologul reprezinta orice persoana care este membru, asociat, absolvent afiliat, sau strain afiliat la CPR 2. Clientul reprezinta o persoana, un cuplu (ca relatie), o familie sau grup (inclusiv organizatie sau comunitate) caruia i se ofera servicii psihologice din partea unui psiholog. Clientii, participantii la cercetari, studentii si orice alte persoane cu care psihologul vine în contact în timpul activitatii sale profesionale sunt independenti daca în mod independent au stabilit un contract ori si-au dat consimtamântul informat. Persoanele sunt partial dependente daca decizia contractului sau a consimtamântului informat este împartita de doua sau mai multe parti (ex. parinti si conducerea scolii, muncitori si conducerea institutiei, adult si familia sa). Persoanele sunt considerate complet dependente daca acestea nu pot sau pot în foarte mica masura sa aleaga între a primi sau nu un serviciu ori sa participe la o activitate (ex. pacientii care au fost involuntar în supusi unor interventii psihiatrice, copiii foarte mici implicati în proiecte de cercetare). 3. Subiect reprezinta o persoana care participa la un proiect de cercetare stiintifica, fie ca face parte din grupul experimental, fie ca are rol de martor. 4. Drepturile legale ori civile reprezinta acele drepturi protejate prin lege si recunoscute ca atare. 6. Drepturile morale reprezinta drepturile fundamentele si inalienabile ale omului care pot fi sau nu protejate total de legile în vigoare. Un loc aparte, ca semnificatie, pentru psihologi îl ocupa spre exemplu dreptul la: egala justitie; onestitate; dezvoltarea unei intimitati adecvate; autodeterminare; libertate personala. Protejarea unor aspecte ale acestor drepturi pot implica practici care nu sunt continute sau controlate de catre legile în vigoare. În plus drepturile morale nu se limiteaza la cele mentionate în aceasta definitie. 7. Discriminarea reprezinta activitatea care prejudiciaza ori promoveaza prejudecati cu privire la persoane datorita culturii acestora, nationalitatii, etniei, culorii sau rasei, religiei, sexului sau orientarii sexuale, statutului marital, abilitatilor fizice sau intelectuale, vârstei, statutului socio-economic si oricaror alte preferinte, caracteristici personale, conditii sau statute. 8. Hartuirea sexuala include una sau ambele situatii: (i) Utilizarea puterii ori autoritatii în încercarea de a forta o persoana sa se angajeze sau sa tolereze activitati sexuale. Aici intra intimidarea sau fortarea pentru noncomplianta ori promisiunea unor compensatii sau recompense pentru complianta. (ii) Angajarea în mod deliberat si repetat în comentarii sexuale nesolicitate, anecdote, gesturi sau atingeri daca aceste comportamente sunt: ofensatorii si nu sunt bine primite, creeaza un mediu de lucru ostil ori intimidant ori se asteapta sa fie daunator pentru client.•10.    Relatia multipla.O relaţie se consideră a fi multiplă şi în cazul în care: a. se exercită cel puţin două roluri profesionale în raporturile cu o persoană b. exista o relaţie profesională cu o persoană şi cel puţin o altă relaţie cu o altă persoană dar care este rudă sau cunoştinţă apropiată a celei dintâi. c. există o cunoştinţă comună şi apropiată atât psihologului cât şi persoanei care beneficiază de suportul psihologului. Evitarea relaţiilor multiple se face în spiritul respectării principiilor prezentului Cod, pentru păstrarea obiectivităţii, competenţei şi eficienţei activităţilor desfăşurate de psihologi. 11.Exploatarea clientului-exploatarea necunoaşterii,a lipsei de experienţă sau a stării de slăbiciune a persoanelor vulnerabile datorita stării psihice, pentru a le determina să accepte servicii psihologice în condiţii prejudiciabile pentru acestea.