Hipnoza ericksoniana

Cine eşti tu cu adevărat ?

„Descoperă-ţi adevăratul potenţial şi devino omul care vrei să fii cu adevărat”.

Ce este imaginea de sine?

Imaginea de sine reprezintă modul în care te percepi în imaginaţia ta. Aceasta este foarte puternică deoarece comportamentul tău nu va devia aproape niciodată de la harta sa interioară. Funcţionează ca o profeţie care se autorealizează, spunându-ţi cum să te comporţi şi să acţionezi în conformitate cu genul de persoană care crezi că eşti. Totuşi, mulţi oameni nu realizează că au o imagine despre sine până nu o caută.

Cu toţii am întâlnit persoane atrăgătoare care se consideră urâte: prea grase sau prea slabe, prea tinere sau prea bătrâne. Dacă tu crezi cu adevărat că nu eşti o persoană atrăgătoare, îţi vei sabota singur orice încercare de a schimba această situaţie. Şi, pentru că nu vei fi în formă, oamenii te vor considera în mod inevitabil neatrăgător, iar profeţia este îndeplinită.

Studiile au arătat că mulţi oameni care primesc în mod neaşteptat sume mari de bani, câştigate la loterie sau în urma unei moşteniri, obişnuiesc să le piardă aproape la fel de repede cum le-au primit. Chiar şi cei care câştigă propriii bani obişnuiesc să-i piardă dacă suma pe care o câştigă este mai mare decât considera ei că ar merita să primească. Se simt stingheriţi de banii în plus şi încearcă să-i cheltuiască, să-i împrumute sau să găsească un alt mod de a scăpa de ei.

De asemenea, celebrităţile care au o ascensiune prea rapidă pot fi trase înapoi pe pământ de forţă gravitaţională a propriei imagini de sine limitate. De fapt, există atât de multe celebrităţi care au un comportament autodistructiv, încât psihologii i-au dat un nume: sindromul Paradisului.

Mai mult, ceea ce simţi cu privire la tine influenţează ceea ce simt ceilalţi cu privire la tine. Deoarece 90% din ceea ce comunicăm se realizează în mod inconştient, oamenii din jurul tău răspund în mod constant limbajului trupului tău, tonului vocii tale şi semnalelor emoţionale pe care le transmiţi. Deşi cuvintele pe care le foloseşti comunică mesaje pozitive, vei descoperi că transmiţi un mesaj verbal şi un mesaj complet diferit prin limbajul trupului

Ideea este următoarea: „Le arăţi oamenilor în mod constant cum să se comporte cu tine prin felul în care te comporţi tu cu tine însuţi”.

În cartea sa The Mastery of Love, Don Miguel Ruiz face analogia cu atmosfera dintr-un restaurant unde se găseşte hrană din belşug. Dacă cineva ar suna la uşă, ţi-ar oferi o pizza şi ţi-ar cere în schimb să te abuzeze tot restul vieţii tale, i-ai râde în nas. Dar dacă trăieşti pe stradă şi n-ai mâncat de câteva zile şi aceeaşi persoană ţi-ar face aceeaşi ofertă, te-ai gândi să o accepţi. În viaţă, ne mulţumim cu ceea ce credem că merităm: nu vom permite nimănui să abuzeze de noi mai mult decât o facem noi înşine.

Succesul şi imaginea de sine

Din nefericire, în timp ce fiecare eşec întăreşte profeţia autorealizatoare cu privire la imaginea negativă pe care o ai despre tine, micile succese de care te bucuri nu te ajută foarte mult. Indiferent de câte lucruri acumulezi (o casă sau o maşină mai mare, mai mulţi bani), nu te vei simţi niciodată satisfăcut dacă nu te simţi bine pe dinăuntru.

De-a lungul anilor, am avut ocazia să întâlnesc şi să lucrez cu mulţi oameni „de succes”. Continuu să fiu surprins de cât de mulţi dintre ei îşi creează o carapace pentru a-şi ascunde senzaţia interioară de inadecvare. De ex., ei proiectează o serie de lucruri în afara lor pentru a compensa lipsa stimei de sine, etalându-şi averea, statutul, realizările intelectuale, puterea fizică, relaţiile sociale sau superioritatea morală, în încercarea de a dovedi că nu sunt atât de lipsiţi de valoare precum simt ei.

Uneori, ei încep cu o mică minciună sau cu o mică deviere de la un comportament firesc, dar, peste ani, se transformă într-o cu totul altă persoană, care este exact opusul celei din interior. Aceştia se simt ca nişte escroci, temându-se că, în orice moment, cineva o să „descopere” cine sunt cu adevărat şi că vor pierde tot ce au. De fapt, mulţi dintre cei la care noi ne gândim că au tot ce le trebuie se urăsc în secret. Eu numesc acest fenomen „factorul bling-bling”: cu cât sunt mai mari bijuteriile pe care le poartă o persoană, cu atât mai mică este imaginea sa de sine.

Totuşi, „factorul bling-bling” nu este defel o problemă întâlnită doar la cei bogaţi şi celebri. De fapt, după ce am lucrat cu oameni de toate condiţiile, am ajuns la concluzia că, într-o oarecare măsură, aproape toţi ascund sau încearcă să compenseze o parte din ei înşişi care nu le place.

Pentru foartă multă vreme am crezut că, dacă voi fi suficient de bogat, de celebru sau dacă mă voi întâlni cu o mulţime de femei frumoase, mă voi simţi mai mulţumit de mine. Fusesem un elev tocilar, iar, în compensaţie, mi-am pus o mască a succesului, astfel că nimeni (nici măcar eu) să nu observe cât de însingurat mă simţeam.

După o perioadă relativ scurtă de timp, prin muncă asiduă, am obţinut ce-mi doream şi am făcut-o foarte bine. Am devenit celebru, am câştigat bani şi mi-am creat toate capcanele unei vieţi strălucitoare. Programele mele de televiziune se bucurau de un succes uriaş, câştigăm mai mulţi bani ca niciodată şi aveam o prietenă frumoasă, care era topmodel. Toată lumea îşi dorea să lucreze cu mine: cântăreţi de rock, actori de cinema, chiar şi membri ai familiilor regale.

Totuşi, o întrebare îmi revenea mereu în minte: dacă am tot ce mi-am dorit vreodată, atunci de ce mă simt atât de gol pe dinăuntru?

Cum se formează imaginea de sine

Deşi unele dintre primele mesaje pe care le-ai recepţionat din partea familiei au fost, fără îndoială, pozitive, multe dintre ele au fost, totuşi, negative. Indiferent dacă ţi s-a spus că eşti „un copil prost”, „nerecunoscător”, sau „stângaci”, ai absorbit toate sugestiile negative alături de cele pozitive. Un studiu recent a arătat că un părinte american obişnuit îşi critică copiii de 8 ori mai mult decât îi laudă.

Când începi şcoala, ai mulţi colegi mai mari care par să ştie mai multe lucruri decât tine. O lume nouă de probleme se deschide în faţa ta. Profesori mai puţin înţelepţi îţi taie elanul creator în eforturile lor de a te modela. Spontaneitatea ta copilărească se disipează în cursa lor de a te transforma într-un adult.

Când începi să-ţi dai seama cum funcţionează lucrurile în lume, vine pubertatea. Îţi creşte părul, corpul suferă tot felul de transformări şi te simţi stânjenit pentru simplul fapt că trăieşti. Apoi mai intervin, desigur, şi ceilalţi oameni din jurul tău, care au o stima de sine scăzută şi care te subminează pe ascuns ca să se simtă ei mai bine,

Studiile au arătat că, la vârsta de 14 ani, 98% dintre copii au o imagine de sine negativă. Şi lucrurile continuă să se înrăutăţească. Scriitorul irlandez J.H. Brennan descrie această situaţie în felul următor:

„Cuvântul care descrie cel mai bine perioada adolescenţei este confuzia. Aceasta este resimţită atât de puternic de către un adolescent, încât îi influenţează foarte mult imaginea de sine. Aceasta este una tristă: mic… neajutorat… lipsit de putere… murdar… însingurat… inferior… confuz… şi, în cel mai rău caz, nedorit şi neiubit. Oricât de întristător ar părea, aceasta a fost, în mare măsură, imaginea de sine care ţi-a fost creată atât de tine, cât şi de acţiunile şi părerile altora. Şi, în această fază, natura ţi-a jucat cea mai urâtă farsă posibilă. Ai crescut, dar propria imagine de sine nu a crescut odată cu tine. Nu e de mirare că există atât de mulţi oameni care nu obţin ce-şi doresc în viaţă!”

Când am aplicat cuvintele lui J.H. Brennan în cazul meu , am putut să-mi dau seama că principala mea problemă era sentimentul de neputinţă: în adâncul sufletului, eram tot copilul tocilar şi neputincios. Sentimentul de putere nu mi-l dădea adevăratul meu eu, ci statutul obţinut prin cariera mea de succes, prietena frumoasă şi resurse financiare.

Întâlnindu-mă şi lucrând cu mulţi oameni celebri şi „de succes”, ştiam deja cât de mult din ceea ce realizaseră în viaţă compensa sentimentele lor de inadecvare. Nu-mi trecuse niciodată prin minte că sunt şi eu unul dintre ei.

Odată ce am înţeles ce conţine imaginea mea negativă de sine, am ştiut că e timpul să fac unele schimbări fundamentale. Luasem deja hotărârea de a-mi asuma responsabilitatea pentru viaţa mea, deci, implicit, un pas mic de a-mi asuma răspunderea pentru cum aleg să mă percep pe mine însumi. M-am hotărât chiar atunci să încep să urmăresc un nou vis. Am vrut să-mi dezvolt un mod de a înţelege viaţa şi de a obţine excelentă cu mai multă implicare sufletească: nu doream doar succese, ci şi fericire şi împlinire. M-am hotărât să găsesc o cale de „a scăpa de tocilarul din mine”!.

Cel mai bun sfat din lume

La jumătatea anilor 80`, John Opel, pe atunci preşedintele IBM, a ţinut un discurs în faţa unui public alcătuit din studenţi masteranzi la Stanford. Când i s-a cerut sfatul cu privire la modul în care un proaspăt absolvent ar trebui să-şi înceapă cariera, Opel a spus că le va împărtăşi unul dintre secretele reuşitei sale. În timp ce tinerii din public se aplecau în faţă ca să audă mai bine vorbele sale, Opel a şoptit:

-Nu mimaţi succesul!

A făcut o pauză şi s-a uitat cu atenţie la tinerii din sală. Apoi, a adăugat cu mare înflăcărare:

-Vorbesc foarte serios!

Publicul a izbucnit în râs. Apoi, a continuat:

-Cu toţii suntem suficient de inteligenţi şi de competenţi pentru a mima succesul şi vom reuşi să facem aceasta o perioadă de timp, dar, în final, credinţa noastră în noi înşine va fi subminata şi, odată cu ea, încrederea, respectul şi părerea bună pe care le avem faţă de noi înşine.

„Nu trăieşti viaţa pe care ţi-o doreşti pentru că pierzi foarte mult timp şi energie ascunzând de lume imaginea negativă pe care o ai faţă de tine însuţi”.

Atunci când îţi cheltuieşti toată energia pentru a menţine iluzia sinelui pe care îl proiectezi şi pentru a ascunde, din teamă, imaginea de sine în faţa celorlalţi, vocea liniştită şi firavă a sinelui autentic, a adevăratului tău eu, abia dacă mai poate fi auzită.

Dar, pe măsură ce vei practica exerciţiile din lecţia de azi, vei începe să te percepi într-o lumină nouă. Vei învăţa să măreşti volumul vocii tale interioare, să ai încredere în instinctele tale şi să începi să-ţi asculţi îndemnurile inimii. Iar când vei face acest lucru, viaţa ta se va schimba pentru totdeauna.

Cele trei instante

Nucleul fiinţei noastre este reprezentat de sinele autentic: cine şi ceea ce suntem noi cu adevărat.

Însă, deasupra acestuia (cu toate ciudăţeniile, slăbiciunile şi orgoliile noastre), se alfa un strat alcătuit din ruşine, teamă sau vinovăţie, cu alte cuvinte, omul de care ne este teamă că suntem, imaginea negativă de sine.

Prin urmare, ca să fim siguri că oamenii încă ne plac, ne aprobă, ne oferă dragoste şi bani, ADĂUGĂM un strat DEASUPRA sinelui de care ne temem: cel care pretind că sunt.

Dacă suntem foarte buni actori, acest înveliş superior este tot ce văd ceilalţi. De fapt, ne luptăm atât de tare ca să ne asigurăm că nimeni nu vede acel înveliş de slăbiciuni de care ne este teamă că ne caracterizează, încât uitam complet că există un altul, ADEVĂRATUL sine, sub toate acele slăbiciuni.

Cunoaşte-ţi instanţele

Hai să privim mai îndeaproape caracteristicile celor 3 instante şi legătura dintre ele şi viaţa ta. Îţi voi împărtăşi întrebările mele preferate, care ajută la demascarea sinelui pretins, la descoperirea imaginii de sine negative sau a sinelui de care te temi, precum şi la eliberarea sinelui autentic. Nu uita că nu există răspunsuri „corecte”: fiecare întrebare este menită să te ajute să devii conştient de acel lucru care te împiedică să-ţi trăieşti viaţa conform sinelui tău autentic.

„O viaţă necercetată nu merită trăită.”

  1. a. Sinele pretins: cine pretinzi că eşti ?

Sinele pretins este imaginea pe care o arăţi în faţa lumii. Adeseori, această imagine se bazează mai puţin pe cine eşti tu în realitate şi mai mult pe demascarea celui care ţi-e teamă că eşti. Răspunde la următoarele întrebări:

  • Cum îţi place să fii perceput?
  • Ce aspecte ale personalităţii tale speri ca oamenii să remarce mai întâi?
  • Care este cel mai important lucru pe care oamenii îl cunosc despre tine?
  • Dacă viaţa ta ar încerca să demonstreze ceva legat de tine, care ar fi acel lucru?
  1. b. Imaginea negativă de sine: de cine ţi-e teamă că eşti ?

Dacă cineva îţi adresează un apelativ cu care nu te identifici („marţian urât şi cu piele verde ce eşti!”, de ex.), acesta conţine foarte rar o încărcătură emoţională. De obicei, dacă ceva  ne supără, acest lucru se întâmplă pentru că, la un anumit nivel, noi credem că ar putea fi adevărat. Adeseori, când pun aceste întrebări în cadrul seminariilor mele, oamenii neagă vehement că ar avea astfel de trăsături negative de caracter. Dar, dacă se gândesc mai bine, recunosc cu mare surprindere că acesta era, de fapt, lucrul de care le era teamă cel mai mult: că posedă aceste trăsături de caracter.

Un singur fapt te va face să-ţi fie mai uşor să te analizezi cu sinceritate:

„Orice trăsături negative ai poseda, acestea nu sunt, de fapt, ale tale: ele aparţin imaginii negative de sine şi ţi-au fost transmise pe când erai copil. Identificându-le în mod sincer, te vei elibera de ele!”.

Este greu să-ţi priveşti direct cele mai rele temeri cu privire la cine şi ce eşti: la urma urmei, probabil că ţi-ai petrecut o parte din viaţa evitând să faci acest lucru. Din acest motiv, multe dintre aceste întrebări vizează lucruri care dezvăluie imaginea negativă de sine, decât pe această însăşi:

  • Care este opusul fiecărei trăsături a sinelui pretins?
  • Care dintre secretele tale vor fi descoperite doar după moartea ta?
  • Cine este persoana pe care o placi cel mai puţin şi de ce?

  1. c. Sinele autentic: cine eşti tu în realitate?

Identificând trăsăturile şi caracteristicile celor 3 instante, te vei simţi liber să fii din ce în ce mai mult persoana care eşti de fapt, conform sinelui tău autentic, puternic, iubitor şi de neoprit.

În continuare, îţi voi prezenta un set de îndrumări care te vor ajuta să-ţi identifici o trăsătură sau o caracteristică a sinelui tău autentic sau să afli dacă eşti prins în capcana întinsă de imaginea negativă de sine:

  • Când devii cel care eşti în realitate, te simţi ca şi când te-ai întoarce acasă ?
  • Cine eşti tu atunci când nimeni nu te poate vedea?
  • Dacă te-ai simţi în siguranţă, ce-ai face în mod diferit?
  • Cine ai fi dacă ai trăi fără teamă?

Autor: Paul McKenna

-Continuarea în următorul articol- : „Reprogramarea imaginii tale de sine”

O viata noua in 7 zile – Paul Mckenna – Prima pagina

Acest cabinet este avizat de Colegiul Psihologilor din Romania(cod de inregistrare 1 CT 1705).Daca doriti sa va programati, puteti sa sunati la numarul de telefon, care se gaseste, cu un click aici, sau puteti sa completati spatiile libere si sa trimiteti un mesaj

Leave a Reply